Compozitii largi, cu suprapuneri de timpi si detalii narative, nu lipsite de secvente poematice, strecurand cu buna stiinta (chiar riscand, pe alocuri, un anume didacticism) meditatii legate de rostul vietii si caile de urmat spre a-l implini, basmele lui Daniel Onaca isi gasesc "rostul" in lectura celor pentru care lumea mai are un "rost". In ce ma priveste, ma regasesc printre acesti incapatanati cititori.