„Dimineaţa actriţelor este admirabilă, realizată cu multă ştiinţă de carte, dar făcută, cum ar zice unul dintre maeştrii autoarei, I.L. Caragiale (din al cărui «clan», n-am nici un dubiu, Anca Haţiegan face parte), cu meşteşug clasic, cu cusătura pe dedesubt, o ştiinţă pusă, aşadar, mereu în slujba subiectului, fiind, astfel, o carte doldora de idei şi de viaţă, cu o narativitate (cu o plăcere de a povesti şi de a înscena) ascunsă şi, deopotrivă, captivantă.” (Sanda Cordoş)

„Într-o direcţie inaugurată de Jung şi discipolii săi, Anca Haţiegan întreprinde în Dimineaţa actriţelor o adevărată Nekyia, invocînd şi readucînd printre noi spiritele unor artiste care, în condiţiile nefavorabile ale începuturilor teatrului românesc, au dus existenţe precare, marcate de suferinţă. Căci vocaţia lor creatoare nu s-a putut împlini pe de-a-ntregul în acest context neprielnic, iar sacrificiile lor au rămas în mare parte nerăsplătite. Abia acum, reînviate în paginile acestei cărţi, ele primesc recunoaşterea binemeritată, recăpătîndu-şi chipul şi identitatea care începuseră să se şteargă din memoria publicului încă din timpul ultimelor lor zile de viaţă. Anca Haţiegan îşi dezvăluie, prin minuţia documentării şi pasiunea recuperării trecutului, afinităţile cu Ioan Massoff, marele istoric al teatrului românesc.” (Ion Vartic)