(continuarea romanelor Închisoarea vieții, Integral 2017și Ochii Întunericului, Integral 2018)

Era ora nouă seara. Secţiile de votare îşi încheiaseră programul iar pe ecranele montate într-o piaţă se afişau rezultatele sondajelor pentru alegerile prezidenţiale. Unul dintre candidaţi, îmbrăcat într-o geacă roşie cu sigla partidului, sărea fericit înălţându-şi victorios braţele în aer, pe o scenă ridicată în mijlocul mulţimii care îl aclama în delir. Staful de campanie şi membrii importanţi ai partidului, îşi manifestau cumpătat bucuria.

În faţa televizorului, doi bărbaţi priveau amuzaţi imaginile.

– Câtă exuberanţă naivă! Sărmanul, nu ştie că jocul încă nu s-a încheiat, spuse Tibi. Cine îl pune să ţopăie ca un copil care tocmai a primit o jucărie de Crăciun? E pur şi simplu penibil. O asemenea victorie trebuie aşteptată, nu întâmpinată cu ţopăieli puerile.

– Poate e doar un spectacol de circ, cu clovni şi dresori, completă Înţeleptul zâmbind.

Marius Concita