A fi om înseamnă a conștientiza că ești limitat și deficitar, că ești de fapt numai „pământ și păcat” (Sf. Siluan Atonitul). Dar în același timp înseamnă a conștientiza că existența ta se ridică la nivelul maximei Existențe, că ești concurentul și egalul existenței, într-un sens sublim, că existența ta face cât toată existența la un loc, că te iei la trântă cu Ființa, ca Iacob cu îngerul. Cine n-a conștientizat că face cât existența, că e contemporanul întregii existențe (așa cum arată cartea lui Iov), acela nu a trăit.