In 2015 se implinesc 80 de ani de la aparitia in Romania a primei carti care are in titlu sintagma „opinie publica”. Este vorba despre lucrarea „Opinia publica. Analiza conditiilor si aspectelor ei” de Constantin Sudeteanu (1935). In cele opt decenii care ne despart de la data publicarii lucrarii profesorului clujean au fost puse in circulatie cateva carti despre opinia publica, prea putine si diferite ca valoare stiintifica. Ce aduce nou lucrarea de fata este perspectiva psihosociologica in care este abordat acest fenomen. Ea readuce in discutie valoarea si limitele sondajelor de opinie publica in preajma alegerilor parlamentare de anul viitor.
Dupa Decembrie ’89, sondajele de opinie publica au devenit un fapt obisnuit si in Romania. Febra sondajelor de opinie creste in perioada premergatoare alegerilor electorale. Ziarele prezinta datele din sondaje pe prima pagina sau macar le anunta pe prima pagina. La TV se discuta mai mult sau mai putin la obiect rezultatele sondajelor, mai ales preelectorale. La radio emisiunile de stiri ne informeaza cu cate puncte procentuale au crescut sau au scazut partidul de guvernamant si partidele din opozitie. Parca s-ar transmite cotele apelor Dunarii: Calafat scade 2 cm, Orsova creste 1 cm, Zimnicea stationar s.a.m.d. Pe Internet aflam parerea personalitatilor publice despre parerea anonimilor. Mai toate categoriile de populatie se intereseaza de „ce spune” opinia publica. Sondajele de opinie publica confera un vot de incredere, pe care oamenii politici trebuie sa-l castige. Liderii partidelor politice fac mereu apel la opinia publica, asociindu-si-o, real sau fictiv, demagogic. Puterea si opozitia pretind deopotriva ca dau glas „multimii tacute”. Prin exprimarea opiniilor, cetatenii neafiliati politic au sentimentul ca participa la conducerea tarii. Si totusi fenomenul numit „opinie publica”, pe cat de complex, pe atat de controversat, este prea putin cunoscut chiar de catre persoanele instruite, de studenti, ca sa nu mai vorbim de cele cu nivel de scolaritate scazut.
In acest context, am crezut ca familiarizarea studentilor, indiferent de profilul specializarii lor, contribuie la formarea si la consolidarea spiritului lor civic. Iata de ce am raspuns imediat propunerii de a republica intr-o forma unitara, in colectia „Psihosociologie”, initiata de Departamentul de Filosofie si Stiinte Socioumane din cadrul Academiei de Studii Economice si coordonata de conf. univ. dr. Octavian Rujoiu, sase capitole din lucrarea „ Opinia publica. Strategii de persuasiune si manipulare ” (Bucuresti, Editura Economica, 2006).
Am revazut textul, renuntand la unele trimiteri bibliografice si la unele pasaje adresate, in mod special, studentilor din facultatile cu profil socioumanist (psihologie, sociologie, stiintele comunicarii) si celor care se ocupa nemijlocit cu sondarea opiniei publice.
Sper ca lucrarea de fata sa ofere tinerilor temei pentru continuarea si dezvoltarea studiilor de teorie a opiniei publice, pentru ca, asa cum spunea psihosociologul clasic american Kurt Lewin (1944, p. 27), „Nu este nimic mai practic decat o teorie buna” .
Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea
Universitatea din Bucuresti
