În această fascinantă colecție de povestiri, dorința arzătoare de a transcende existența obișnuită deschide calea către lumi magice, străvezii. Tatăl decedat populează visele fiicei și îi dă indicii despre viața de apoi; o profesoară din Rusia aflată într‑un mic orășel american construiește fantezii complicate în timpul pauzelor de cafea; un bărbat se îndrăgostește de o statuie de marmură, în timp ce familia i se destramă; un copil întrezărește raiul prin sticla colorată a unei ferestre. Îmbinând profunzimea lui Cehov, satira fantastică a lui Gogol și un amestec personal de umor și lirism, Tolstaia preschimbă cotidianul în alternative diafane, eterice. Aceste povestiri despre politică, identitate, dragoste și pierdere surprind esența sufletului slav. Protagoniștii Tatianei Tolstaia – toți, niște căutători – sunt copii care visează cu ochii deschiși, adulți singuratici, oameni înstrăinați de locurile de baștină, ajunși pe teritorii nefamiliare. Indiferent de obiectul contemplației – fie că e vorba despre strategiile complicate de livrare a telegramelor în Leningrad sau despre melancolia meditativă a piftiei pregătite de sărbători –, trăirile interioare vibrante și elementele nemiloase ale existenței sunt redate cu aceeași minuțiozitate, într-o viziune sumbră, dar plină de compasiune a vieții pe pământ.

Ludică și poetică… O scriitoare versată și originală. Memoria se contopește cu miracolul, iar miracolul cu venerația.

— The Wall Street Journal

Plină de viață, armonizată perfect… Tolstaia este cunoscută în Rusia ca un critic politic extrem de inteligent și caustic, dar amintirile copilăriei sale sovietice au un caracter tandru, personal.

— The New York Times Book Review

Tolstaia are fraze memorabile – argotice, de indignare, entuziaste, grosolane. Totul e sublim: devierea de la subiect și flecăreala, voioșia și adâncimile întunecate, torentele limbajului și atingerea perfectă. A fost comparată cu Cehov. Dar e absurd. Tolstaia trece în viteză pe lângă el și îl răstoarnă în șanț.

— Bookforum