Criticul e un cititor, dar, spre deosebire de cel obișnuit, e un cititor care scrie, adică un ins care se confruntă, întocmai ca poetul ori romancierul, cu unul dintre cele mai „afurisite” lucruri de pe lume, și anume scriitura. Față de textul pe care îl abordează, critica este o „perifrază” care încearcă să răspundă la pluralitate prin pluralitate, să acopere textul celuilalt, într-un mod inteligibil și coerent, prin propriul ei text. – Dan Cristea

Dan Cristea s-a născut pe 10 noiembrie 1942, la București. În 1965 a absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității bucureștene. În 1992 a obținut doctoratul (Ph. D.) în literatură comparată la University of Iowa (Iowa, SUA). A debutat publicistic în Contemporanul, în 1964. Este director al revistei Luceafărul de dimineață. A debutat editorial în 1974, cu volumul Un an de poezie (Editura Cartea Românească). Este autorul următoarelor volume de critică și istorie literară: Arcadia imaginară (1977), Faptul de a scrie (1980), Version and Subversion – The Autobiographies of Benjamin Franklin, Henry Adams and Michel Leiris (1996), Versiune și subversiune – paradoxul autobiografiei (1999, ediția a II-a revăzută, 2012), Autorul și ficțiunile eului (2004), Poezia vie (2008), Citind cărțile de azi (2014), Caii lui Ahile și alte eseuri (2016), Cronicile de la Snagov (2017).