Cadre ale modernismului britanic examinează cei mai emblematici autori ai perioadei moderne din literatura britanică, prezentați în ordine cronologică, începând cu Henry James, un personaj de tranziție esențial dintre realismul și modernismul literar și terminând cu Harold Pinter care ocupă, de asemenea, o poziție controversată ce face trecerea de la modernism la postmodernism, deși autorul însuși a negat orice formă de etichetare. Volumul se axează pe pionierii și inovatorii unei perioade care a conturat canonul literar într-un mod nemaivăzut până atunci. Fiecare capitol debutează cu o schiță biografică a autorilor, fapt ce permite o mai bună înțelegere a direcției din care au evoluat și continuă cu o analiză a identității lor artistice, a influențelor care le-au modelat vocile, tehnicile și stilurile literare și cu un studiu aplicat pe una sau mai multe dintre lucrările reprezentative ale acestora, opere ce la rândul lor abordează teme universale care traversează frontierele timpului.

Din cuprins :

Images of Death in Henry James’s Fiction ........................... 17
Transition and Modern Devices in William Butler Yeats’s Poetry ....................................................................................... 29
Virginia Woolf’s Palimpsestic Composition ......................... 43
James Joyce’s Metatextual Dynamics ................................... 65
D.H. Lawrence and Gender Essentialism ............................. 83
Traditional Heritage and Intertextuality in T.S. Eliot’s Works ....................................................................................... 97
George Orwell’s Artistry of Disgust .................................... 117
Samuel Beckett’s Dualistic Philosophical View .................. 137
William Golding’s Allegorical Modernism ......................... 151

Dylan Thomas and “The Colour of Saying” ....................... 167
Modernist and Postmodernist Parameters in John Fowles’s Treatment of Time ................................................................ 181
Modernist Absurdism in Harold Pinter’s Plays ................. 193