Cartea are două părți, una de reflexii asupra vremurilor pe care le trăim, iar cealaltă niște impresii de călătorie din Emiratele Arabe Unite.

Inițial am vrut să se intituleze „Fel de fel de gânduri”, ca să fie o continuare a gândurilor mele, ba răzlețe, ba răvășite, ba efemere, dar văzând interesul și comentariile pentru „daunele mele morale” am hotărât acest titlu.

Înainte de 1989 lumea aproape că nici nu știa ce sunt daunele morale; toți acceptau viața așa cum era și nu îi trecea nimănui prin cap să solicite daune morale.

Astăzi toată lumea vrea daune morale, începând cu copilul de la școală, până la înalții demnitari.

O fi bine, o fi rău – Dumnezeu știe. Eu nu vreau daune morale pentru ce am pățit în viața mea.

Eu vreau să le mulțumesc celor care mi-au provocat „așa-zisele daune morale”. În rest, prima parte este o parodie la trăirile zilnice.

Partea a doua cuprinde mici impresii din acea călătorie.

Șeicilor nu le-am cerut daune morale, pentru că, deși sunt despoți, sunt luminați. Au realizat din deșert o țară prosperă. Stai și te gândești cum alții pot, iar noi românii, deși suntem „putrezi de bogați”, parcă batem pasul pe loc. Păcat!

Lectură plăcută!

„Vreau daune morale… dar nu de la șeici” este o carte pestriță, ce se desfășoară într-o paletă de culori foarte largă, plină de viață și de trăire. O satiră în care se îmbină nostalgia după vremurile de odinioară, ghidate de un alt sistem de valori care, cu bunele și cu relele sale, totuși s-a dovedit a fi capabil să creeze caractere și să producă plus-valoare, cu critica subtilă a unora dintre bizareriile unui prezent ce pare a valoriza disoluția și superficialitatea. O satiră care în a doua sa parte virează către un adevărat jurnal de călătorie pe meleaguri pe cât de exotice și futuriste, pe atât de banale și lipsite de substanță în profunzimea lor istorică, după cum subliniază autorul.

Cartea lui George Coca este veselă și tristă în același timp, ancorată în trecut, dar cu fața spre prezent deopotrivă, reprezentând o descifrare a cotidianului cernută prin sita celui care posedă și experiențele unui altfel de trecut decât cel postdecembrist.

Mihai-Bogdan MARIAN