De la profesorii de fizica din școala ramasesem cu ideea ca diversele forme de energie mecanica, electrica, magnetica etc. se transforma dintr- una in alta și, in final, se ajunge la un fel de Cenușareasa a energiilor, energia termica, mai cunoscuta, popular, sub denumirea de caldura, care nu se mai transforma in altceva. Nimic mai fals!...
Aceasta reintra in diverse procese de transformare, iar daca nu, contribuie la cel mai mare stocator de caldura, care este Pamantul, de unde, mai nou, se extrage, cu ajutorul pompelor temice pentru diverse aplicații domestice.
La fel este și cu circuitul apei in natura.
Dar cum este cu iubirea?
Dupa Kierkegaard, cea mai buna forma de conservare a iubirii este prin inghețare, o iubire neconsumata devine veșnica, iar o iubire care se incalzește se topește și dispare. Ce stranie asemanare cu apa!...
Și,… ce este rau in asta?...
Iubirea fierbinte, nu cea inghețața, produce copii, care la randul lor au parte de alte iubiri, și așa se ajunge la circuitul iubirii in natura.