Pentru publicul roman, Paracelsus este mai ales cunoscut pentru scrierile sale despre alchimie. Insa, geniul acestui autor, pe cat de misterios pe atat de clar si riguros, a adus o serie de contributii si in domeniul medicinei. Paracelsus, printre altele, este considerat parintele toxicologiei moderne, el fiind primul care a pus in discutie efectul exercitat de substante asupra corpului uman, sustinand in premiera utilizarea substantelor chimice si a mineralelor in medicina.

Conceptia sa hermetica era aceea ca boala si sanatatea din corp se bazeaza pe asemanarea dintre om (microcosmos) si Natura (macrocosmos). Avand o abordare foarte diferita fata de metodele practicate din Antichitate si pana in epoca sa, Paracelsus a pus un accent fara precedent in stiinta medicala asupra observatiei si experimentului, redefinind practic atat rolul medicului cat si pe cel al medicinei ca arta.

Paracelsus ramane o figura renascentista de mare complexitate, cercetarile sale asupra alchimiei, medicinei, cosmologiei, astrologiei etc, precum si personalitatea sa controversata fiind inca aduse in discutie in universitati si in diferite cercuri culturale din Europa secolului XXI.

*

Potrivit lui Paracelsus toate functiile organice au la baza activitatea unui principiu universal de Viata. Acest principiu actioneaza in toate formele - incet sau repede, perceptibil sau imperceptibil, constient sau inconstient, normal sau anormal - in functie de constitutia formelor in care isi manifesta prezenta. Cata vreme caracterul (spiritul) unei entitati este mentinut, viata actioneaza in acea calitate ca un intreg, dar daca forma este distrusa si isi pierde caracterul, ea se manifesta in alte forme. Spiritul este centrul care atrage principiul vietii; daca spiritul si-a lepadat forma, viata va fi atrasa spre alte centre.

Daca activitatea principiului de viata se desfasoara intr-o forma, in conditii normale si neimpiedicata de vreun obstacol, o asemenea stare se numeste "sanatate". Daca activitatea lui este impiedicata de o cauza oarecare si actioneaza anormal, o asemenea stare se numeste "boala".

Acestui principiu de viata Paracelsus ii da numele de Archaeus. Acesta nu este o substanta materiala in acceptia obisnuita a termenului, ci o esenta spirituala atotprezenta si invizibila.

"Archaeus sau Liquor Vitae constituie omul invizibil. Omul invizibil este ascuns in omul vizibil si are forma omului exterior atat timp cat ramane in acesta. Omul interior este, ca sa spunem asa, umbra sau dublura corpului material. El este eteric prin natura sa, cu toate ca poseda substanta; el indruma dezvoltarea, formarea si descompunerea formei in care este continut. El este partea cea mai nobila din omul fizic". (De Generatione Hominis)

CUPRINS

Cuvant introductiv 5

OPUS PARAMIRUM

Cartea intai

CAPUT PRIMUM [Cele trei elemente constitutive ale fiintei omenesti. Focul si importanta lui: este esenta a lucrurilor, sursa a cunoasterii si element de verificare a artei medicului.] 38

CAPUT SECUNDUM [Prima materia. Ultima materia. Toate procesele din natura au la baza vointa divina. Tria prima: sulful, mercurul si sarea sunt elementele constitutive ale fiintei omenesti. Limbus-ul] 46

CAPUT TERTIUM [Bolile sunt cauzate de substantiae ens. Boala este masculina intrucat ceea ce o cauzeaza e de natura masculina, adica materia astrala din limbus. ] 54

CAPUT QUARTUM [Originea bolii nu este de natura umorala sau compozita, ci trebuie cautata in intiparirea astrala] 62

CAPUT QUINTUM [Teoria asemanarii. Ideea de "imagine". Ceea ce vindeca un lucru isi poate exercita puterea vindecatoare asupra unui lucru asemanator, ceea ce se explica prin mila divina.] 70

CAPUT SEXTUM [Disectia unui corp la un moment dat nu poate evidentia puterile vindecatoare inerente acestuia. Aceasta putere este data de cele trei substante fundamentale. Intelegerea corecta a procesului vietii.]7 8

CAPUT SEPTIMUM [Bolile interioare pot fi vindecate prin lucrurile exterioare. Microcosmosul este asemeni macrocosmosului. Corpul omenesc este unul singur si totodata doua: corpul de samanta si corpul de hrana] 86

CAPUT OCTAVUM [Continuarea teoriei celor doua corpuri. Regimul si dieta. Dumnezeu nu a lasat niciodata ca o boala sa apara fara sa creeze si leacul pentru aceasta. Componenta etica a vindecarii.] 95

Cartea a doua

CAPUT PRIMUM [Cele trei substante fundamentale: sulf, mercur, sare si componentele lor organice. Bolile ce sunt produse pot fi vindecate cu nomina si causae echivalente.] 103

CAPUT SECUNDUM [Transformarile care duc la vindecarea bolilor au loc in urma actiunii puterilor arcane, a utilizarii ierburilor si a influentelor astrale.] 112

CAPUT TERTIUM [Compositum sau remediul cu valente universale. Puterea sa de vindecare este data de prezenta in el a intregii lumi, a cerurilor si puterilor pamantesti. Meditatie asupra mortii.] 126

CAPUT QUARTUM [Asemanarea proceselor de exaltare ale celor trei substante din lumea exterioara cu cele din interiorul corpului. Alchimia interioara a Mercurului si bolile care rezulta de aici.] 132

CAPUT QUINTUM [Alchimia interioara a sarii. Bolile care rezulta in urma acestor procese. Natura particulara a sarii determina natura particulara a bolii.] 138

CAPUT SEXTUM [Alchimia interioara a Sulfului. Bolile care rezulta in urma acestor procese. Natura specifica a sarii determina natura particulara a bolii.] 144

CAPUT SEPTIMUM [Despre bolile congenitale, adica bolile care nu rezulta din cauze anterioare, ci sunt astfel de la natura.] 150

CAPUT OCTAVUM [Corpul invizibil. Despre fiinta omeneasca care nu este facuta din limbus. "Casatoria" dintre corpul din suflu si corpul din limbus] 157

CONCLUZIE adresata medicului Joachim von Watt 161

Lucrarile de medicina ale lui Paracelsus 162

Bibliografie selectiva 165

Index de termeni medicali 167