Volumul de față are ca tematică regimul juridic al obligațiilor civile extracontractuale, adică al obligațiilor care au o altă etiologie decât contractele civile. Complexitatea subiectului și necesitatea abordării lui sistematice și coerente au determinat structurarea acestui volum în trei titluri, în funcție de diferitele categorii de izvoare ale obligațiilor care au o altă etiologie decât contractele, după cum urmează: obligațiile născute din fapte juridice licite săvârșite de persoanele fizice și juridice (gestiunea de afaceri, plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză); obligațiile născute din fapte ilicite ale omului și alte fapte juridice cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală); obligațiile născute din angajamente sau acte juridice unilaterale.

Întârzierea în realizarea și publicarea acestui din urmă volum al lucrării noastre de mare întindere, consacrată raporturilor obligaționale civile, se explică prin aceea că, în urma adoptării și intrării în vigoare a noului Cod civil, am apreciat că este necesar să treacă un interval de timp suficient pentru ca unele dispoziții cu caracter de noutate să fie analizate de doctrina de specialitate și interpretate de jurisprudență, având în vedere intențiile legiuitorului, precum și trebuințele reale ale circuitului civil. Numai procedând în acest fel, am considerat că acest ultim volum va avea un conținut ideatic cuprinzător, cu soluții teoretice și practice corect argumentate și utile, atât pentru teoria, cât și pentru practica dreptului civil.

Ne exprimăm speranța că analizele, problematizările și soluțiile pe care le susținem și argumentăm, unele diferite în raport cu ale altor autori, precum și elementele cu caracter de noutate, cu valoare de adevărate mutații sau schimbări paradigmatice în hermeneutica obligațiilor civile vor fi primite cu interes, chiar dacă este posibil să fie puse în cauză de către alți cercetători ai dreptului civil. Și este firesc să fie așa, cunoscut fiind că în știință nu există adevăruri absolute și nu este bine să domine exclusivismul; admiterea alterității este o condiție necesară a cunoașterii umane și a progresului în întreaga viață socială, din toate timpurile, trecute, prezente și viitoare.