Martirii noștri, cei șapte episcopi, Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, morți prin pușcăriile sau gulagurile comuniste, au devenit pentru noi un simbol, o icoană și un reper. Și nu doar pentru noi, ci pentru întreaga lume catolică prin beatificarea lor, ridicarea lor la treapta altarului, de către Papa Francisc, în 2019, la 2 iunie, pe Câmpia Libertății la Blaj. Așadar, iată-ne puși din nou în cartea de istorie, în cartea de istorie a sfinților Bisericii. Ei, ,,sfinții pușcăriilor”, ,,bandiții”, ei cei fără de prihană, ne-au înscris, prin sângele lor vărsat pentru Cristos, în cronica modernă a Bisericii și vorbesc lumii despre noi, despre Biserica Română Unită cu Roma.

PS Virgil Bercea

Episcop de Oradea

Se spune că un preot nu moare, e dat doar uitării... Când într-o societate virtuţile devin retorice, fără acoperire sau nici măcar atât, și omul totuși simte nevoia să-și regăsească sufletul pierdut sau pe cale de a-l pierde, întoarcerea spre cei care au fost nu mai poate fi evitată. La ei pot fi regăsite, pot fi redescoperite, valorile morale care înnobilează omul și viața lui.

Otilia Bălaș

,,Bisericii Greco-Catolice îi lipseşte frumuseţea martiriului, îi lipsesc Rănile Mântuitotului. Numai prigoana poate să deie cununa martiriului şi să arate lumii întregi ceea ce suntem... România are nevoie de un sfânt...”

Episcop Ioan Suciu