În lucrarea Perspectiva sofianică în Saga regelui Harald – studiu privind articularea sensului din unghiul textemelor kenning ne-am propus să surprindem maniera în care categoria sofianicului, specifică spaţiului cultural european răsăritean, se articulează în Saga regelui Harald, creaţie a evului mediu timpuriu scandinav. Cadrul conceptual pe care ni-l asumăm este cel al semanticii „discursului repetat” din perspectiva lingvisticii integrale, fundamentată ca disciplină de lingvistul Eugeniu Coşeriu.

Am ales o abordare din perspectiva semantică a metaforelor kenning, analizate ca „texteme”, studiind funcţiile lor textuale precum şi raporturile de co-referenţialitate prin care acestea devin creatoare în planul sensului/textului, contribuind prin aceasta la articularea perspectivei sofianice. În cadrul conceptual asumat, atât textul în proză din SRH, cât și poemele scaldice, sunt analizate ca procese în desfășurare, ca realități performante angrenate în structura complexă a textului final cunoscut sub numele de Saga regelui Harald.