Eu nu cred decât într-o singură ocultă mondială, oculta celor care fac bancurile, pentru că nimeni nu a văzut vreodată pe cineva care să fi inventat el însuși vreun banc și totuși acești oameni geniali, care au un simț al umorului extraordinar, trebuie să existe printre noi și eu cred că Jan Cornelius face parte din această ocultă și nu vrea să ne spună. Noi vedem zilnic o grămadă de întâmplări, fără să ne dam seama că ele mustesc de umor, dar umoriștii adevărați precum Cornelius le văd, umorul este în ochiul celui care privește. (Mircea Cărtărescu)
,,Azi am ajuns la Iași, poimâine plec la Chișinău. Sunt invitat la un festival de proză, prin Goethe-Institut. Am fost azi la autogara Iași să iau un bilet pentru cursa de ora 9, marți, 17 septembrie. S-au uitat pe acolo la mine ca la un extraterestru. Cum un bilet pentru marți? Cum pentru Chișinău?! Pentru Chișinău nu se vând bilete decât la autobuz. „Și dacă sunt prea mulți pasageri?” mă întreb. Probabil că se trage la sorți. Sau cei în plus sunt aruncați pe drum din autobuz. Ghișeu de informații există la autogară, dar pe ușa acestuia scrie mare NU DEȚINEM INFORMAȚII DESPRE CHIȘINĂU. Și oricum biroul e închis. Ce-mi place mie teatrul absurd! Pssst! Actul întâi deja a început.” (Fragment din carte)