Despre marele romancier Liviu Rebreanu, despre opera şi personalitatea sa s-au scris numeroase studii şi monografii, multe dintre ele – de certă şi obligatorie referinţă. S-au scris şi numeroase eseuri şi evocări, de mai mică amploare, născute doar din marea pasiune faţă de opera şi personalitatea uluitorului Rebreanu, făcute de oameni care nu fac neapărat critică literară. În acest din urmă caz se înscrie şi demersul absolut generos al unui “prislopan” urmaş de-al lui Ion al Glanetaşului, care încearcă prin această scriere să facă o reală pledoarie pentru ceea ce înseamnă legătura spirituală a scriitorului Liviu Rebreanu cu satul Prislop, legătură care a generat apariţia primilor germeni ai multor scrieri din opera scriitorului şi în mod special a romanului Ion.
Din câte precizează autorul în Argument, face acest demers din dragoste pentru Rebreanu, din cult şi veneraţie faţă de opera acestuia, dar şi din dragoste faţă de Prislop şi prislopeni, încercând să aducă argumente cât se poate de serioase privind legătura scriitorului cu acest meleag, legătura care a influenţat apariţia primului roman modern românesc.
Concluzia este certă şi afirmată cu tărie atât de scriitor, cât şi de majoritatea criticilor şi exegeţilor săi, că acest roman este pură creaţie artistică şi nu o copiere a realităţii. De aceea şi autorul acestei cărţi va afirma, la sfârşitul fiecărei argumentaţii privind realitatea satului cuprinsă în roman, că romanul este o creaţie literară şi este una dintre marile capodopere ale prozei româneşti.
Pentru acest demers, autorul recurge la reconstituirea zilelor petrecute de Rebreanu la Prislop, cu exemplificări din viaţa personajului Titu Herdelea din “Ion”. Desigur, este destul de greu să discerni între realitate şi ficţiune. Dar sunt multe lucruri certe, pornind de la toponimia locurilor prislopene, până la onomastica unor eroi care populează romanul şi cărora nu li se poate contesta apartenenţa.
Am mai putea adăuga în final că, închinând aceste rânduri ca omagiu adus scriitorului şi operei sale, dar şi Prislopului şi prislopenilor şi scriind această carte, autorul confirmă încă o dată un mare adevăr scris cu multă dragoste de Liviu Rebreanu în “Jurnal”: “De când romanul Ion a devenit prea cunoscut, satul Prislop a dobândit o faimă pe care n-a nădăjduit-o niciodată”.
Prof. Maria-Livia TOMUŢA