WAR R EN a l X I I I - l e a mergea ca pe ace pe acoperişul Hotelului Warren, iar ţiglele vechi de ardezie trosneau ca nişte oase. Un vânt rece de toamnă îl lovi din spate, cât pe ce să-l dezechilibreze, dar îşi continuă drumul. O cădere din vârful unei clădiri cu opt etaje era ultimul lui motiv de îngrijorare.
Avea de reparat un horn. Corbii cârâiau ameninţător din gaura pe care ieşea fumul, dar Warren îl examină oricum. Ca de obicei, coşul era înfundat cu ziare, bucăţi de materiale, nuiele, crengi şi alte resturi. Şase păsări negre se uitau la el, înghesuindu-se una în alta într-un cuib improvizat. „Hai, plecaţi!“ strigă Warren.