Eseul meu are ca tema principala fenomenul vietii, al transformarii materiei nevii in materie vie. Ceea ce inseamna a explica si intelege ce este constiinta, pe care omul si-o atribuie numai lui, negand-o pentru restul vietuitoarelor. Or, combinand cercetarea in domeniul genomului uman, domeniu in care se aplica deja „tehnologii” de modificare a acestuia, prin mutatii fortate in structura ADN-ului, cu ceea ce se poate intampla la nivelul constiintei, inteleasa ca o cunoastere nemijlocita despre sine, o plauzibila si posibila eroare in manipularile induse experimental, este imposibil sa se ofere garantia „lucrului bine facut”. Ceea ce a si fost deja folosit este procedeul cunoscut cu numele de „spalare de creier”, procedeu deja folosit cu diferite scopuri malefice.

Cred ca domeniul constiintei, adica al cunoasterii de sine, ar trebui lasat in seama naturii, netulburat si nemanipulat cu justificarea „cunoasterii”. Cercetarea in domeniul constiintei, definita ca o cunoastere de sine, ar putea fi scapata de sub control, ceea ce s-ar putea asemana cu cele ce se intampla in poemul simfonic Ucenicul vrajitor al lui Debussy!

Pe coperta este una din numeroasele reprezentari artistice ale principiului Yin-Yang, din filozofia antica chineza, adica echilibrul perfect, atractia contrariilor, masculin-feminin, binele si raul… Cititorul va recunoaste ca ceea ce eu numesc „binom creator” poate fi considerat ca un echivalent al principiului Yin-Yang.