Între 2006 și 2017, șapte autoare, Mihaela Bucin, Oana Florea, Otilia Hedeșan, Florentina Leucuția, Nicoleta Mușat, Corina Popa și Monica Vlad au ascultat șapte povestitoare, originare din rândul comunităților românești din Ungaria. Ana Bocsor, Florica Godja, Vioara Oroian, Ana Petrușan, Maria Pilan Kalcsó, Florica Santău și Eva Sava au povestit despre viețile lor, despre familiile și satele lor, oferind o imagine complexă și nuanțată a memoriei propriei comunități și o mărturie fidelă despre limba română vorbită aici la începutul secolului al XXI-lea. Confesiunile consemnate în această carte le solidarizează pe autoare și pe povestitoare lor, care au străbătut împreună, cu încredere reciprocă și răbdare, drumul anevoios al rememorării. Doamnele au vreme… a devenit, astfel, o formulă a solidarității coproductive a acestor texte, în care, dealtfel, în mod deliberat, vocile povestitoarelor alternează cu cele ale autoarelor.