Această carte analizează slujirea misionară, socială și filantropică practicată de blândul vlădică Iosif Naniescu într-un context istoric foarte frământat, așa cum a fost cel din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Negreșit, această slujire a fost ca un fir roșu călăuzitor pentru întreaga istorie a Bisericii strămoșești. Și prin aceasta se atestă că Biserica noastră străbună face parte din Biserica lui Hristos Domnul, călăuzită de această chemare de a invita pe fiii fiecărui neam să devină fii ai Împărăției cerurilor.

În același timp, autorul arată că misiunea socială și filantropică este un fir roșu în istoria Bisericii strămoșești, al cărui capăt îl vom găsi în Împărăția cerurilor, în fața Dreptului Judecător, atunci când va rosti: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau, dezbrăcat am fost și M-ați îmbrăcat…” (Matei 25, 35).