Cartea Cărților Bibliei se încadrează în același registru generos al poeziei religioase cu care autoarea ne-a obișnuit, având însă ca noutate abordarea tematică. Astfel, Biblia nu mai este doar izvor de inspirație pentru poezie, ci este ea însăși subiectul scrierii. Împletirea teologiei cu arta poetică include, pe lângă o muncă titanică, o mare responsabilitate, pe care autoarea și-o asumă. Pentru că Adevărul este turnat în forme noi, îmbrăcat în straiele limbajului poetic, dar trebuie să rămână Adevăr. Aici își dovedește poeta măiestria. Pentru că păstrarea liniei, atunci când scrii din și despre cărțile Bibliei, nevoia de a rămâne în spiritul ei impun o limitare a expresiei la ceea ce „este scris”, fără elucubrații. Aceasta ar conferi o anumită rigiditate versului, dar Doina Cătană reușește să rămână fidelă textului biblic, imprimând totuși suplețe versului, fluiditate eterică. -- fragment din Prefață