„Prezentul volum de versuri, un entuziast și totodată dramatic poem teologic, ne transmite, printr-o revărsare de afluvii lirice, un mesaj spiritual pe care autorul, Părintele Nicolae Răzvan Stan, îl dorește a fi o «chemare a Învierii». Potrivit modului său personal de alcătuire, în fiecare strofă se resimte respirația unui argument menit să ne îndrepte cugetul și inima «în» și «spre» veșnicie.

«Chemarea Învierii», suprema chemare a omului de ieri, de astăzi și de mâine pe pământ, are intenția de a constitui resortul interior al nemuritoarei noastre existențe transfigurate de Har, motiv pentru care întreg acest volum de poezie este intitulat Călător spre veșnicie. Nu fără o profundă semnificație duhovnicească și literară, prima și penultima poezie din acest ales mănunchi de «imne liturgice» se referă nemijlocit la una și aceeași temă fundamentală a veșniciei, prima raportându-se în special la creștini, pe care îi numește «pelerini ai veșniciei», iar alta la sfârșitul volumului, vrând parcă să fie o încununare a unei mărturii poetice care preîntâmpină fericita lumină a zilei fără de sfârșit, intitulată simplu Veșnicie” (Pr. Prof. univ. dr. Ilie MOLDOVAN).