La o jumătate de secol de acumulări normative specifice și circa 40 de ani de afirmare ca disciplină științifică, Dreptul mediului își adaugă în ultimele decenii un nou capitol dens, dinamic și reprezentativ de reglementări și contribuții teoretice novatoare. Complementară și în interdependență cu celelalte probleme ecologice majore – poluarea generalizată și biodiversitatea –, provocarea climatică a generat un regim juridic prin excelență internațional și cu vocație universală privind combaterea și atenuarea încălzirii globale și adaptarea la schimbările climatice. Promotor al unor concepte, principii și instrumente novatoare de atingere a obiectivelor climatice asumate, acesta își revendică deja, în virtutea particularităţilor evidente pe care le prezintă, o anumită autonomie și pretenția de Drept al climei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât, prin Pactul verde (Green Deal) al Uniunii Europene, urgența climatică a impus obiectivul neutralității carbon și a creditat tranziția ecologică ca o strategie continentală de creștere durabilă.

Cel puțin în planul reflecției teoretice, Dreptul climei cunoaște și în România o evoluție semnificativă. În aproximativ un an de la publicarea studiului fondator, consistent ideatic și reprezentativ științific, i s-a consacrat deja o remarcabilă monografie, în timp ce prioritățile domeniului și dinamica lor europeană și internațională au făcut obiectul unei conferințe naționale, iar cercetarea științifică aferentă a fost instituționalizată prin constituirea unei structuri specializate. Simpla și rapida trecere în revistă a unor asemenea repere este semnificativă.

Lucrarea de față stă, și ea, mărturie a acestui rodnic demers, reunind contribuțiile prezentate în cadrul manifestării științifice cu tema Dreptul și schimbările climatice: provocări, dezvoltări și tendințe, organizată la 29 martie 2021 de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, Universitatea Ecologică din București și publicațiile „Dreptul”.