Poetul Sorin Ivan isi adjudeca partea sa din existenta imprevizibila in timpul unei maladii care a ravasit lumea si o converteste in poezie, pe masura sensibilitatii sale, filtreaza o lume si opreste imagini, detalii, clisee pe care le preschimba in secvente semnificative […] Din punct de vedere strict estetic este interesanta si pilduitoare aceasta conversie a unei perioade, desigur neplacute, dar si foarte speciale si neobisnuite, in poezie si anume sub forma unei escaladari paroxistice a angoaselor. […] Volumul lui Sorin Ivan este o marturie ce reiese din experienta unei sensibilitati ultragiate, a unei constiinte contrariate de destin. Horia Garbea