Spre deosebire de prietenul şi contemporanul său Jean Paul Sartre, Boris Vian (1920-1959) nu s-a luat niciodată în serios. înzestrat cu o extraordinară imaginaţie şi o uşurinţă de a scrie remarcabilă, Boris Vian, inginer prin formaţie, a avut cele mai diverse profesii şi hobby-uri: traducător, saxofonist într-o orchestră de jazz, reparator de maşini vechi, actor de film, cântăreţ de cabaret, director executiv la Compania Philips, scriitor de romane, nuvele, poeme şi piese de teatru. Scriitorul a detestat întotdeauna birocraţia şi ierarhiile sociale, religiile organizate şi armata, orice formă de înregimentare în viaţa publică sau cea privată. A devenit celebru datorită romanului Spuma zilelor, „cel mai sfâșietor roman de dragoste din literatura contemporană”, după expresia lui Raymond Queneau.

Pe 23 iunie 1959, Boris Vian a murit din cauza unui stop cardiac, în timp ce asista la proiecţia filmului adaptat după cartea sa J’irai cracher sur vos).

în august 1946, Boris Vian a scris în cincisprezece zile J’irai cracher sur vos tombes, (Am să scuip pe mormintele voastre) un roman despre care a pretins, cu complicitatea editorului său, că ar fi tradus din engleză. Cartea era semnată de Vernon Sullivan (autor american) iar numele lui Vian figura ca traducător. Editorul Jean d’Halluin (Editions du Scorpion) care era în căutarea unui best-seller american, a aflat în această carte a unui autor fictiv un asemenea succes de piață, încât l-a implorat pe Vian să mai scrie o continuare. Vian a mai scris încă două aşa-zise romane „americane“ semnate Vernon Sullivan, iar Femeile nu-şi dau seama (Elles se rendent pas compte) este unul dintre acestea.

Femeile nu-şi dau seama este unul dintre romanele din seria "Vernon Sullivan" romane care au generat scandalul imens în jurul lui Boris Vian, o farsă pe care critica literară nu i-a iertat-o niciodată. "Romanele americane" ale lui Boris Vian sunt parodii după best-seller-urile americane şi i-au adus editorului său o adevărată avere. Vian exploatează în această carte miturile culturale americane şi oferă un repertoriu de stereotipuri: maşinile, care reflectă rangul social al proprietarului; cultura adolescentă, dansul şi jazz-ul, alcoolul şi libertatea, dacă nu frenezia sexuală, tot atâtea trăsături reale, imaginate sau exagerate ale stilului de viaţă american, perceput în societatea franceză a anilor '50. Pentru prima dată în româneşte, Femeile nu-şi dau seama (Elles ne se rendent pas compte) o traducere pe care cititorul român pasionat de Vian o va descoperi cu încântare şi surpriză.