Lucrarea de față vine să reîntregească preocupările noastre de cercetare din timpul Masteratului, Doctoratului și a stagiului de Asistent de Cercetare efectuat la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, în cadrul grantului cu titlul : Actori colectivi în Transilvania epocii moderne. Grupuri elitare românești în perspectivă istorică (1850-1918) cod: PN-II-RU-TE-2014-4-0762. În anii trecuți am identificat în presa timpului și în bibliografia de specialitate un filon științific care, treptat, treptat ne prefigura profesionalizarea ziariștilor din Transilvania la începutul secolului al XX-lea.
Actuala carte completează un subiect pe cât de interesant, pe atât de relevant pentru istoria presei românești și a mișcării naționale din Transilvania. Curând ni s-au confirmat anumite supoziții științifice din anii trecuți, și anume că Fundația Ziariștilor Români din Ungaria, a fost absorbita de Sindicatul Ziaristilor romani din Ardeal și Banat, înființat în anul 1921, la Cluj.
Lucrarea de față redă pe imensa scenă zaciană, sine ira et studio, atât un episod din fascinanta Transilvanie, cât și un moment relevant, mai puțin cercetat, referitor la istoria unei fundații care își punea amprenta asupra formării profesionale a unor intelectuali români, care au îmbrățișat presa ca pe o voce care să fie auzită pentru recunoașterea de către autoritățile austro-ungare a dezideratelor naționale românești și a unor drepturi firești care au fost enunțate programatic și în mod constant de la Momentul „Școala Ardeleană” și până la 1 decembrie 1918, episodul astral al românilor din toate provinciile istorice românești, totul contextualizat în spiritul lui Ștefan Zweig și a cărții sale: Orele astrale ale omenirii.