În viața realizatorului de radio există o probă la care e util să se supună: transformarea cuvântului vorbit în cuvânt scris. Transcrierea unei înregistrări devine un indicator de valoare și sens. Ca o hârtie de turnesol. Ceea ce rezistă transpunerii e bun câștigat, ceea ce nu intră cu bine în forma scrisă practic se anulează, sugerând graba de a fi lansat cândva în eter un mesaj încropit. Orice jurnalist cultural își dorește, cred, să facă față unui asemenea test de calitate, chiar dacă registrul oral presupune ajustarea la cel grafic. Trecerea izbutită de la audiție la lectură stârnește recunoștința moderatorului față de interlocutorii săi - autori de facto ai unei creații media. Grija tuturor se îndreaptă, însă, către publicul prin care actul comunicării își atinge rostul. Între vorbire și scriere, între actualitate și document, înregistrarea radiofonică trăiește sau, iată, renaște grație celor aplecați spre reflecție.

Marina Dumitrescu