Obiectivul principal al lucrării este acela de a pune în lumină semnificația profundă a postului prin căutarea argumentelor biblice și patristice care să întărească practica postului din punct de vedere teologic, moral/spiritual și social. Acestui obiectiv se adaugă cel de a reactualiza literatura patristică în relație cu postul și de a contura teologia chrisostomică a acestei teme. Considerăm că originalitatea lucrării constă în două puncte. Mai întâi, remarcăm faptul că opera Sfântului Ioan Gură de Aur a fost analizată din numeroase unghiuri, însă din perspectiva postului nu am identificat o lucrare ştiințifică în care să fie analizate și actualizate pasajele cu privire la post. Mai apoi, asumarea tradiției patristice în cadrul unor documente bisericeşti la nivel interconfesional este demnă de remarcat. Într-adevăr, cele trei documente analizate (Sacrosantum concilium: Constituția despre Sfânta Liturgie; Decretul 20 din 21.05.2009 al Bisericii Române Unită cu Roma Greco-Catolică; Importanța postului şi respectarea lui astăzi – Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe) necesită unele completări pentru a fi mai lesne de înțeles de credinciosul de astăzi. Astfel, un alt obiectiv poate fi considerat și acela de a oferi, pe marginea documentelor bisericeşti amintite, unele adnotări chrisostomice care să ofere explicații auxiliare pentru o mai bună înțelegere a documentelor şi a importanței trăirii postului astăzi spre propășirea vieții spirituale.

Sfântul Ioan Gură-de-Aur, 344/349-407, rămâne pentru literatura creştină un autor greu de egalat, un îndrumător spiritual desăvârşit şi unul dintre cei mai străluciți teologi ai creștinismului de limbă greacă. Devenit episcop al Constantinopolului, în anul 397, fiind propus de împăratul Arcadius, se dedică, trup și suflet, pastorației și reformelor atât de necesare la acea vreme în Biserica ce o păstorea. Se remarcă printr-un ascetism riguros, dus la extreme uneori, și prin lupta împotriva corupției și vieții libertine a ecleziasticilor, dar şi împotriva ereziilor și schismelor de tot felul ce bântuiau și amenințau unitatea Bisericii lui Cristos. Astfel îşi atrage foarte mulți duşmani care nu-i doresc decât moartea; este acuzat de tiranie și nedreptate și condamnat la exil, prin ordin imperial, în anul 407, în localitatea Pythios, pe malul Mării Negre (teritoriile Georgiei de astăzi), însă moare pe cale, la Comana (teritoriile Turciei de astăzi). Ultimele cuvinte culese de pe buzele sale au fost : Δόξα τφ Θεφ πάντων ένεκεν. Auńv! – Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Amin!