Tu ce m-auzi oftând, nu fi aspru cu mine

Acum că lacrimi vărs, doar mie cunoscute

Și nu-l urmez in toate durerile avute

Pe Florentinul plin de regrete și suspine.

Nici pe Catull, amantul cel voios, holtei

Răpind atâtea inimi prin laude și vers,

Nici dragostea savantă a grecului Propers.

Nu iubeau pentru mine și nici eu pentru ei.

Cel ce altuia știe să dea durerii alinare

Poate și să-l imite pe altul în plânsoare.

Durerea și necazul, oricine și le-ndură.

De-Amor vorbește fiecare după înțeles,

Eu spun ce inima și dorul îmi dau ghes:

Cel ce puțin iubește, iubește cu măsură.