Procesul de comunizare a României a urmat un model gândit până la ultimul detaliu la Kremlin, dar a avut și caracteristicile sale, izvorâte din particularitățile istoriei românești din prima parte a secolului XX. Abdicarea regelui Mihai I la sfârșitul lui 1947 și proclamarea Republicii Populare Române imediat după aceea nu pot fi înțelese fără studierea și analizarea celor peste două decenii de democrație interbelică și a perioadei tulbure a celui de-al Doilea Război Mondial.

În Stalin ș­i poporul rus... Democrație ș­i dictatură în România contemporană, Gheorghe Onișoru prezintă succesiunea de regimuri politice – democratic bazat pe Constituția de la 1923, autoritar al regelui Carol al II-lea în baza Constituției de la 1938, statul național-legionar și dictatura antonesciană – care a condus, într-un final, la actul de la 23 august 1944 și la încheierea Convenției de Armistițiu câteva săptămâni mai târziu. În același timp, autorul explică împrejurările instalării guvernului Petru Groza, primul cabinet cu prezență comunistă semnificativă