Poate mulți se vor întreba: de ce economicul, de ce consumul, de ce economicul și consumul devin o temă de interes în sfera teologiei ortodoxe? Există ceva rău în „economic” și în „consum”? Sunt acestea opuse vieții spirituale a omului? Oare nu prin acestea omul își întreține viața pe pământ? Oare nu acestea sunt parte a progresului lumii? Era mai bine dacă nu aveam această perspectivă asupra lumii? Ar fi mai bine dacă nu am avea o economie și un consum corelat cu standardele înalte de viață? De ce omul să nu aibă acces sporit la „mâncare” și „băutură”, la bucuria și spectacolul vieții, la divertismentul ei, la distracția și amuzamentul sejururilor, la diversitatea mărfurilor, la bucuria posedării lor, la deliciul consumării lor? De ce omul să nu-și sporească accesul la utilități de înaltă calitate, la confortul propus de tehnologii, la amuzamentul propus de medii, la „spectacolul” vieții cotidiene?

Cine este homo economicus? Este omul care trăiește și acționează cu toate forțele sale în sensul obținerii unei bunăstări maxime, pentru plăcerea de a avea și a consuma. Este omul dedicat, prin strategii și metodologii, atingerii maximului de plăcere, stimulării și satisfacerii aspirațiilor hedoniste și narcisiste, pulsiunilor pătimașe, considerate adevărate virtuți, idealuri de atins. Homo economicus este cel care reduce sensul creației la aspectul ei material pe care caută să-l organizeze și să-l exploateze rațional, sfârșind de cele mai multe ori în irațional.