Pe măsura trecerii timpului, calitatea creațiilor artistice se decantează și ele ni se revelează fie ca hituri trecătoare, fie drept pietre de temelie, fie sub formă de opere transgresive, deschizătoare de drumuri. Instalația Materia Timpului, de Richard Serra, face parte din această din urmă categorie.
Este elaborată în contextul tehnologic al anilor ‘90, când intrarea pe piață a tehnologiilor digitale de producție industrială se făcea într-un mediu controlat, exclusivist și prohibitiv pentru marea majoritate a artiștilor. Iar acei puțini care dobândeau acces erau, firește, predispuși să cedeze tentației de a-și aroga o falsă notă de avangardă, generată prin simpla integrare a unor procese, dispozitive sau tehnologii digitale în configurația operelor lor. Astăzi, lucrurile s-au schimbat, dar, la nivelul acelor ani, cu cât erau mai puțini, cu atât mai mare a fost meritul artiștilor care, păstrându-și cumpătul și rămânând consecvenți crezului lor artistic, au știut să recunoască în avansul tehnologiilor digitale doar un nou set de unelte și metode de producție la ajutorul cărora, la nevoie, în funcție de căutările lor creative, puteau apela. Acționând în acest fel, în Materia Timpului, Richard Serra a reușit nu numai să genereze în oțel tipare formale imposibil de dobândit prin alte mijloace decât cele digitale, dar mai ales să genereze răspunsuri sculpturale inedite în fața întrebărilor fundamentale: „Ce este timpul?”, „Ce este spațiul?”.
Depășind provocările materiale, tehnologice, conceptuale și logistice extreme, această instalație plasează sculptura pe orbita interdependenței în relație cu publicul și răspunde dorinței lui Richard Serra de a-și aduce un aport original la efortul postmodern de integrare coparticipativă a privitorului în ansamblul operei de artă și al contextului definit de aceasta. (Septimiu Jugrestan)