Trecutul Bisercii româneşti din Transilvania a interesat pe mulţi preoţi cu preocupări istorice, începând din prima jumătate a secolului al XVII-lea şi până în zilele noastre. Spre deosebire de Moldova şi Ţara Românească, unde s-au alcătuit cunoscutele Cronici şi Letopiseţe care prezentau faptele domnilor noştri - de cele mai multe ori scrise din dispoziţia acestora -, în Transilvania primele cronici româneşti au avut însă un pronunţat caracter bisericesc, lucru explicabil, dacă ne gândim că românii transilvăneni n-au avut o organizaţie statală proprie, ci pentru ei Biserica era singura instituţieîn jurul căreia gravita întreaga viaţă politică, socială şi culturală a Neamului lor.