Crochiuri de fapte și întâmplări desprinse din imediata noastră realitate, minate adesea de gustul amărui al speranțelor obnubilate ori al provizoratului malign ce amenință însăși fibra morală a societății românești, articolele de opinie ale lui Romulus Rusan plămădesc țesutul înaltelor valori pe care se întemeiază proiectul Memorialului de la Sighet, în numele revelării adevărului despre anii sumbri ai represiunii comuniste. În egală măsură, florilegiul de amintiri, confesiuni, studii și interviuri dezvăluie că admirabilul său efort are darul de a tămădui amnezia, de a elibera trecutul de sub crusta indiferenței și a neputinței, de a înfrunta obstacole și adversități, de a preface suferința sutelor de mii de victime ale terorii – îndelung ocultată sub spectrul unei tăceri asurzitoare – într-un simbol arhitectonic de netăgăduit.

Autorul despre carte:

Semne de carte:

„Odată cu mărturisirea Adevărului, viaţa noastră ar putea deveni mai simplă şi mai liberă. Ce este mai simplu decât să iubeşti şi ce este mai greu decât să treci peste propriile orgolii? Odată cu asumarea iubirii şi cu părăsirea trufiilor şi vanităţilor ar fi posibil miracolul reconcilierii, ca rod al suferinţei. În România, seminţele acestei învăţături par să fi găsit pământul cel mai potrivit.”

„Democraţia este arta învingerii celuilalt prin forţa argumentului. Dar, ca să învingi, trebuie să asculţi şi, dacă ai căzut de acord, să pui în practică. Merită, oare, să continuăm? De dragul democraţiei, da. Ascultaţi!”

„Scepticismul e general şi fatalismul cuprins în el nu poate înceta nici măcar atunci când este vorba despre răul din noi. S-a spus că avem nevoie de o generaţie ca să ne primenim mentalităţile. Dar distrugerea valorilor morale, înlocuirea plăcerii binelui cu o voluptuoasă vocaţie a răului prefigurează o degradare infinită, un alt fel de sfârşit al lumii. Sunt tot mai mulţi oameni pentru care a devenit demodat şi ruşinos să cultive sentimentele nobile.”

„Cunoaşterea istoriei este – aproape am obosit să mai spunem – antidotul natural la greşelile din trecut care ar încerca să se repete. Ea ar trebui să facă parte din celula mentală a fiecăruia dintre noi. În orice caz, este un vaccin garantat împotriva populismelor de orice fel. Fără a şti cine ţi-au fost strămoşii apropiaţi, cum s-au comportat în faţa încercărilor de tot felul, cine şi cum i-a condus, care au fost erorile şi victoriile reale, orice patriotism rămâne vorbă goală.”

„Memoria este o patrie a spiritului. Între frontierele sale, între formele ei de relief – care sunt evenimentele, cronologiile, faptele notabile – se desfăşoară conştiinţa omului, a familiei, a naţiunii. Evident că nimic din acţiunea fiecăruia dintre noi nu se poate desfăşura normal dacă nu cunoaştem ce s-a întâmplat înaintea noastră. Dacă ne ignorăm trecutul, drumul spre viitor este bâjbâit, printre obstacole de care ne izbim, pentru că nu le putem prevedea.”

„Poate nicăieri mai convingător ca la Sighet nu se pot vedea ravagiile pe care cele două totalitarisme ale secolului al XX-lea le-au aruncat asupra unor populaţii care, anterior, trăiau în relaţii de vecinătate tolerantă. În decurs de cincisprezece ani, toate aceste relaţii au fost date peste cap, iar această tragedie poate fi observată în orăşelul din nord ca într-o picătură dintr-un ocean.”

„Ceea ce facem la Memorialul Sighet nu este făcut nici ca să-i trezească pe sceptici, nici ca să-i întărâte pe noii filosofi împotriva eroismului victimelor, ci doar ca să ridice cortina spre un trecut aproape necunoscut. Acela în care memoria a fost obnubilată prin decret, iar drepturile omului erau o vorbă cu care se intra sau nu se intra la ONU sau la Consiliul Europei.”