Cand lacusta a vorbit ierbii descrie tranzitia Romaniei de la postcomunism la democratia europeana prin prisma povestii unui tanar, pe nume Felix, care decide sa emigreze in Austria dupa ce termina seminarul la rugamintile mamei sale. Cartea descrie diferite tipuri de mentalitati si actiuni sociale prin jonctiunea diferitor generatii: bunici-nepoti, bunici-parinti si parinti-fii. Desfasurarea naratiunii se face prin intermediul parabolelor si a proverbelor luate din folclorul reprezentativ al regiunii Moldovei, iar descrierea si intelegerea anumitor cuvinte este pur subiectiva, oferindu-i originalitate printre cartile de profil. Sfarsitul carti este o analogie intre Romania si Austria subliniind asemanarile si diferentele dintre modul de viata al ambelor tari.