O carte despre întâmplările neobișnuite din viața oamenilor obișnuiți, care își trăiesc patimile, nădejdile și dezamăgirile, extazul și disperarea fără ca noi să le observăm, fie că e vorba de tânărul emigrant alungat din Italia de epidemie, de șoferul care își caută în vis copilul pierdut neștiind că el există sub ochii lui, de bătrânul apostol al iubirii necondiționate care plantează un cireș întru regăsirea paradisului pierdut, de tânărul care își trăiește netemperat frustrările corporatiste, de nobila lume a aristocrației, atât de fragilă în fața mafiei imobiliare, de ipohondrul aruncat, precum bravul soldat Švejk, în vâltoarea războiului mondial împotriva virusului corona, de distinsa profesoară care trece, oscilând între pudoare și nesăbuință, prin crizele vârstei a doua, de veteranul din Afganistan pentru care, obsesiv, fiecare pas rămâne o amenințare, ca și cum ar călca pe un câmp de mine, de părintele dispus să ucidă pentru a răzbuna răpirea fiicei lui, răpire care, în cazul atâtor alte fete românce, rămâne nepedepsită. Prinși în lupta cu greutățile vieții, ei trebuie să înfrunte provocările cotidianului românesc, rezervor nesecat de probleme, mai ales în contextul izolării aduse de pandemie. Poate și de aceea simpatia autorului pentru protagoniștii povestirilor sale – alimentată de o încredere manifestă în forța părții luminoase a naturii umane – este perceptibilă chiar și atunci când ironia sa la adresa universului corporatist, a relațiilor deseori falacioase din mediul virtual și a intoleranței față de semeni a celor terorizați de molimă nu-i cruță nici pe cei care devin victimele acestora.

Varujan Vosganian (autor)

Varujan Vosganian s‑a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Copilăria şi adolescenţa şi le‑a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi prim‑vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Timp de trei decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului României, între decembrie 2006 şi decembrie 2008 a fost ministru al Economiei şi al Finanţelor, iar între decembrie 2012 şi octombrie 2013, ministru al Economiei şi Comerţului. Lucrările sale includ cinci volume de poezie: Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stănescu” la Chişinău, Cartea poemelor mele nescrise (2015) şi Ei spun că mă cheamă Varujan (2019). La Editura Polirom a mai publicat romanele Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II‑a, 2012; ediţia a III‑a, 2017), Copiii războiului (2016) şi Patimile după Gödel (2020), precum şi volumele de nuvele Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (2013), apărut în germană şi bulgară, şi Statuia comandorului (2018; ediţia I, Ararat, 1994). Romanul Cartea şoaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), Premiul Generaţiei ’80, „Gheorghe Crăciun” (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale ANGELUS, Premiul Cititorilor „Natalia Gorbanevskaia” şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în spaniolă, italiană, armeană, ebraică, franceză, germană, suedeză, neerlandeză, cehă, poloneză, portugheză, maghiară, bulgară, persană, norvegiană, engleză, croată şi sârbă. Romanul Cartea şoaptelor a fost desemnat în anul 2015, prin proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de genocid.