Cernăuţiul este atestat documentar pentru prima dată la 8 octombrie 1408, într-un privilegiu comercial acordat de către Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, târgoveţilor din Lemberg. După 600 de ani Cernăuţiul rămâne un oraş cosmopolit şi multietnic. O serie de mituri şi povestiri despre Cernăuţi sunt transformate în atracţii turistice, în legende culturale.

De la corespondentul unei reviste germane, Georg Heinzen, ne-a rămas un text care a făcut istorie. El scria că în capitala Bucovinei „trotuarele se măturau cu buchete de trandafiri, iar librării erau mai multe decât cafenele”. Tot el relata că la Cernăuţi „ziua de duminică începea cu Schubert şi se încheia cu dueluri”, că acest oraş „aşezat la jumătatea drumului dintre Kiev şi Bucureşti, dintre Krakow şi Odesa, era capitala nedeclarată a Europei…” în pofida greutăţilor vremii, Cernăuţiul a fost şi va rămâne un oraş-magnet, dar şi un Oraş dintre ceţuri, după cum scria arboroseanul Mircea Streinul, unul dintre cei mai talentaţi poeţi şi prozatori bucovineni, mort de tânăr…

Cernăuţiul a fost şi este un oraş al contrastelor. De acest adevăr vă veţi putea convinge răsfoind acest album despre un oraş deosebit, numit în diverse momente ale istoriei sale şi Cernăuţi, şi Czernowitz, şi Czerniowce, şi Cernovţî, şi Cernivţi.