Cella Negoiescu ilustrează prin acest volum complementaritatea şi complexitatea actului artistic, niciodată finit, mereu deschis experienţelor şi provocărilor noi. Ca prozatoare, ea este la fel de înzestrată ca şi pictorul, iar cele două laturi artistice se întregesc fericit, oferind o imagine rotundă a artistului adevărat. (C. Dram)

Cele patru nuvele [...] vin intr-o descendenta care a facut scoala in marea proza romaneasca, deoarece construiesc in spatiul mitologizat al Baraganului [...] un film al existentelor aflate sub semnul fragilitatii si al fatidicului, sugerand inocenta cruzime a sortii in fata careia, mai degraba, omul nu are cum sa se mai opuna.