Cristina Chiprian construieşte spaţiul poveştii sale în contrastul violent dintre ce-ar-fi-fost-să-fie şi ceea-ce-este, dintre utopie şi distopie, în fond. (…)

Lumea îngerilor şi aceea a oamenilor seamănă, dar întâlnirea lor se petrece în magia imaginarului şi a vederii secunde pentru că, se ştie, aripile îngerilor nu pot fi văzute de oricine. (…)

Romanul Cristinei Chiprian evoluează pe un fir narativ strâns, cu o tramă poliţistă; Antonel, Mihai, Bujorel, Gina şi Dina fac o echipă „mixtă” îngeri şi oameni (…), iar aventurile lor sunt demne de ale unor Cireşari din zilele noastre.

Ioan HOLBAN