Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Petru Tomegea a fost întreaga sa viaţă profesor de Limba Română, mai întâi în comuna natală, Bogdăneşti, apoi în oraşul Suceava. Zecile de promoţii de foşti elevi îi poartă o vie recunoştinţă (floare rară azi!) pentru harul său didactic. Odată cu libertatea cuvântului instaurată după evenimentele din decembrie 1989, profesorul Petru Tomegea s-a afirmat, cu talent, în publicistica scrisă şi audio-vizuală. Nu este cel dintâi intelectual al crugului Tomegea care a încălţat pantofi. Un unchi al său, învăţătorul Vasile Tomegea din Boroaia, aparţine unei pleiade de „haretişti” ai Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi: Simion Kirileanu (fratele cărturarului G.T. Kirileanu), învăţător pe valea Bistriţei, la Holda; Neculai Stoleru, din Baia; Gheorghe Rădăşanu, din Bogata…; Leon Mrejeru, Ia Fundaţia regală „Orfelinatul Agricol” din Zorleni; AI. Vasiliu, din Tătăruşi, etc. etc… Cu toţii au fost nu numai „luminători ai satelor”, dar şi cărturari: culegători de folclor, întemeietori de reviste şi colaboratori permanenţi ai acestora.

Am făcut acest ocol spre a arăta că pe urmele acestei splendide tradiţii a normaliştilor intelectuali şi patrioţi de început de secol XX( între care şi moşul său, a călcat şi profesorul Petru Tomegea. în fond, la Catedră, şi-a onorat cu prisosinţă datoria, dar preocupările spirituale l-au împins să facă un pas mai departe. A găsit îndemnul şi la dascălii săi de prestigiu de la Universitatea ieşeană – Vasile Arvinte, Cornel Dumitriu şi Ilie Dan.

Ion I. SOLCANU