Prozele lui Cezar Pârlog sunt decupaje vii, memorabile, dintr-o realitate imediată în curs de robotizare. În fapt, fluxul acesta narativ, spart în schiţe şi povestiri, este şi un reactiv la spaima de realitate. Proza lui Cezar Pârlog se citeşte pe nerăsuflate, umorul e fin, scri­itura parafină. Fiecare personaj îşi trăieşte, pus în situaţie de către autor, momentul său de excepţionalitate, până şi gândacul lui Kafka îşi schimbă dispoziţia în funcţie de prognoza meteo. De asta e bine să îi avertizăm pe citi­tori: proza lui Cezar Pârlog dă dependenţă!

Adrian ALUI GHEORGHE