La început a fost chiar mai puţin decât un nume, un grad de rudenie. Aflasem că Erich Bergel – dirijorul filarmonicii din oraşul adolescenţei sale – are un frate scriitor. Doar atât, dar fratele scriitor dovedise în ochii mei o calitate în plus a muzicantului despre care nu aveam cum să ştiu că va deveni de faimă internaţională…

De întâlnit aveam să-l întâlnesc doar câteva decenii mai târziu, la simpozioanele şi la Şcoala de Vară de la Memorialul Sighet, dar de data aceasta el nu mai era fratele fratelui său, ci unul dintre cei cinci condamnaţi în faimosul proces al Lotului Scriitorilor Germani, încheiat într-o sentinţă care totaliza 95 de ani de detenţie.

Şi totuşi, pe Hans Bergel nu l-am cunoscut decât citindu-i cărţile. Abia când am citit romanele Când vin vulturii şi Dans în lanţuri, abia când am citit eseurile din Întoarcerea lui Ulise am avut sentimentul că, în sfârşit, îl descoperisem pe omul pe care îl ştiam de mult…

Ana BLANDIANA