Citindu-l pe Vlad Stanomir am avut o dublă surpriză plăcută: că se mai adaugă un nume la lista literaturii noastre de sertar şi că-mi oferă încă un argument în favoarea ideii că arta adevărată nu merge întotdeauna pe cărări cunoscute, putându-ţi sări în faţă de unde nu te aştepţi şi când te aştepţi mai puţin. Fiindcă Râul Mehadia mi-a părut de excepţie şi ca valoare, şi ca destin.

Mariana CODRUŢ

Scriitorul are, fără îndoială, darul de povestitor, lucru destul de rar şi, de aceea, cu atât mai preţios. Firescul şi plăcerea de a vorbi funcţionează natural ca o captatio. Dacă adăugăm gustul pentru fabulos, trecerea fină din real în fantasmatic, dar un fantasmatic plin de concreteţe şi de poezie totodată, jocurile textuale, punerea în abis a actului scrierii, ştiinţa de a trasa, ca de la sine, un contur de parabolă, e clar că ne aflăm în prezenţa unui prozator de cea mai bună calitate.

NIMIGEAN