Aşadar, când este o femeie frumoasă? Nu este tocmai atunci când nu ţine morţiş să se perfecţioneze pentru o lume ce oricum o falsifică? Oglinda în care se scaldă este doar un pretext pentru imperfecţiunile pe care le ascunde cu ardoare. O femeie este puternică atunci când lumea ei arată ca o oglindă; atunci când reuşeşte să-şi ascundă însăşi slăbiciunile, doar pentru a erupe în golul care o desparte de peronul concret al vieţii sale. O femeie frumoasă nu aşteaptă niciodată în gară. O femeie frumoasă nu-şi ascunde cu ardoare imperfecţiunile. Dimpotrivă, face haz de necaz. O femeie este frumoasă atunci când este vulnerabilă, căci puterea ei derivă tocmai din această nebuloasă ascunsă bărbaţilor. O femeie este frumoasă atunci când zâmbeşte ca o lacrimă, dar şi invers. O femeie este frumoasă atunci când erupe cu naturaleţea ei. O femeie este frumoasă atunci când se joacă cu cuvintele la fel cum se joacă şi cu sufletele celor din jurul ei. O femeie frumoasă, pentru cei din jurul ei, o să fie mereu rea! O femeie este frumoasă atunci când dansează ca o sirenă, când se pliază genuin în raza muzicii. Când se identifică cu muzica. O femeie este frumoasă atunci când ştie ce vrea, chiar dacă nu ştie. O femeie este frumoasă atunci când se luptă ca o leoaică. O leoaică este frumoasă când vânează pentru leul ei. Şi nu în ultimul rând, o femeie este frumoasă atunci când ştie să fie frumoasă.