Reluarea acestei lucrari dupa ce, sub forma de teza de doctorat, a fost susținuta acum 50 de ani la Universitatea din Geneva și apoi publicata in limba romana in 1977 la Editura Academiei, a fost și ramane o provocare pentru autor. Pentru ca in aceasta jumatate de secol au intervenit dezvoltari substanțiale in dreptul internațional, au fost adoptate numeroase noi tratate internaționale și s-a marit considerabil numarul normelor acceptate de comunitatea internaționala a statelor ca fiind imperative, iar procesul de codificare și dezvoltare progresiva a dreptului internațional a continuat. Comisia de drept internațional a ONU a reluat din nou, dupa 50 de ani, sub toate aspectele, tema normelor imperative și a adoptat concluzii care ofera temei de reflecție și de comparație.

Autorul și-a asumat riscul de a-și vedea lucrarea din 1971 anihilata de evoluția dreptului internațional și de a expune la critici pe profesorii Universitații din Geneva care i-au dat girul și au aprobat susținerea tezei de doctorat.
Din fericire, evoluția dreptului internațional, reținuta in cea mai mare parte in rapoartele și concluziile recente ale Comisiei de drept internațional, in urma noii examinari a temei „Normele imperative in dreptul internațional”, arata ca principalele orientari și structura de ansamblu a lucrarii sunt de actualitate. Au fost adaugate, desigur, noi capitole și secțiuni privind Normele imperative și raspunderea internaționala a statelor, Proceduri pentru reglementarea diferendelor și Efecte asupra actelor unilaterale ale statelor, asupra rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și in dreptul penal internațional.