Șirul de Nuvele pentru un an construiește o comedie/tragedie umană, din zeci de frînturi puse alături. Sentimentele omenești cele mai frecvente, iubirea, ura, dorința de avere, teama, zgîrcenia, spaima de moarte, maternitatea, neliniștea măritișului, depresia vieții banale, răzbunarea neghioabă sînt transpuse în cele mai diferite decoruri din viața italiană modernă.

Volumul al optulea, De la nas la cer, vorbește despre înfruntarea dintre știință și ocultismul virulent, evadarea descreierată din viața cotidiană apăsătoare, ipocrizia soțului încornorat, răutatea invidioasă din familie, meschinăria șocantă, luna care se uită de sus la toată lumea cum trădează, traumele și superstiția care provoacă nenorociri, credința bătrînilor și necredința tinerilor, vîrtejul minciunilor și al patimii, formele subtile de tortură psihică.

Luigi Pirandello (1867-1936) a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în 1934, pentru că nuvelele sale dovedesc “improvizația lipsită de efort, care le conferă spontaneitate, elan, viață”.