Deznodământul neașteptat al luptei date la liziera Pădurii din Vest, în apropiere de stabilimentul Gărzii de Sud, permite aflarea unor detalii nebănuite. Se pare că anumiți locuitori ai ținutului Lumii Noi sunt ceva mai mult decât niște simpli oameni.

Rând pe rând, secretele vor ieși la iveală, iar atunci când legendele despre păzitorii munților Taygeti sunt explicate, totul capătă sens.

Între timp însă, cel care conduce Dalvirul din umbră face ultimele mișcări pentru a-și duce la îndeplinire mărețul plan, semănând moarte și distrugere în calea sa.

Ținutul Lumii Noi e sortit pieirii și nimeni nu știe dacă mai există vreo șansă de salvare care să îi schimbe acest destin crunt, nemilos...

„Atarya.

Numele sună în mintea mea cu o rezonanță plăcută. La fel de plăcută ca și expresia care apare pe chipul străinului dinaintea mea atunci când privirea sa blândă, din cale afară de uluită, se oprește asupra-mi. Brațele pe care și le ține larg deschise mă atrag înspre ele dintr-un motiv straniu pe care nu pot să îl înțeleg.

Atarya Rovian.

Care, tradus din dialectul taygetian, se pare că înseamnă Îngerul Salvării.”