Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuţă cafenea în care, de mai bine de o
sută de ani, se serveşte o cafea pregătită cu artă. Clienţii sunt mai mereu aceiaşi, ocupă mereu aceleaşi
locuri şi îşi petrec timpul în acelaşi fel. Dar tihna şi cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care
cafeneaua le are de oferit. Dacă te aşezi pe un anumit scaun, poţi să te întorci în timp, într-un moment
anume. Există însă anumite reguli. Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răceşte, altfel
rămâi blocat în afara timpului. Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute,
prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând
personajele care decid să facă scurta călătorie. Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea
unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înţelegere, de raportare la
prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relaţii, poate a întregii vieţi. Există încă şansa de a
schimba viitorul.
Până nu se răceşte cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje
complexe, convingătoare, emoţii intense şi o viziune particulară asupra vieţii şi destinului.
„Până nu se răceşte cafeaua poate că explorează un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar
limitează în mod inventiv mecanica deplasării în timp la durata unei cafele şi asta îi dă mai multă
semnificaţie.” Chicago Review of Books
„Ţesând cu inteligenţă fire fantastice în ceea ce se dovedeşte a fi o poveste captivantă, Kawaguchi
construieşte suspansul scenă cu scenă, alegându-şi cu grijă cheile narative.” The Arts Fuse
„Un roman fermecător despre o cafenea japoneză misterioasă în care clienţii care se aşază pe un anumit
scaun pot să se întoarcă în timp – dar numai până când cafeaua se răceşte.” Star Tribune