În aceste vremuri, umanitatea trece printr-o schimbare profundă, poate una radicală, dar în același timp neclară, deoarece nu înțelege ceea ce i se întâmplă sau cum va arăta lumea în viitorul apropiat. Schimbarea privește toate sectoarele culturale, lumea ideilor, credința, normele, valorile. Această revoluție este rezultatul unui conglomerat de puteri științifice, tehnologice, economice, care se sustrage puterii po­litice și dezintegrează unitatea umanității. Morala este evident captivă în această bulversare globală. Omul se află tot mai mult într-o stare de conflict atât cu natura înconjurătoare, cât și cu semenul său. S-a ajuns la robotizarea individului, proces accelerat mai ales în perioada pandemică, care se consolidează, frontiera dintre om și mașină devenind insesizabilă: bun venit în noul spațiu Schengen!
Nu mai știm ce este viața interioară, nici cea privată. Inteligența artificială a confiscat noțiunile de „conștiință” și „interioritate” și le‑a definit în termeni simpli comportamentali: le putem imita prin mașini. Fără a mai detalia toate aceste concepte care contribuie din plin la configurarea inte­riorității fiecăruia dintre noi și a formatării societății din care facem parte, în această carte încerc să arăt cum am ajuns, o parte dintre noi, să ne ignorăm propria interioritate și mai ales sub ce forme subtile ne-am îndepărtat de Dumnezeu.
În acest sens, așezând icoanele alături de emoticoane, sau chiar invers, sper că voi putea convinge o parte dintre cititori că trebuie să facem față unei normalități capabile de orice, în care imaginea este bună la toate, dar în care privirea ajunge să‑și piardă... vederea.
Pr. Emanoil Băbuș