Hogas este un intelectualist si un estet (desi face caz de „mojicie“, respingand „literatura de salon“), ironic, clasicist in mentalitate si academizant in stil. Nu e cine stie ce deosebire de natura a mijloacelor intre De la Varatic la Sacu si Cateva ore la Snagov, dupa cum nici vechiul Alexandrescu vizitand manastirile din Oltenia nu se afla prea departe.

Asezarea lui Hogas in aceasta filiera nu ne poate impiedica sa-i remarcam originalitatea prozei sale de calatorie. Entuziasmul lui Ibraileanu (mai mult o acolada prieteneasca) sau al lui Lovinescu si Streinu o data trecut, ne ramane sa vedem in Hogas un scriitor atractiv, care te imbie nu numai la drumetie, dar si la citit. El se afla undeva la mijloc intre clasicismul lui Odobescu si barocul lui Bogza. E vadit indragostit de fraza ampla, muzicala (pagina despre furtuna din munti, Caragiale o invatase pe de rost iar lui Bogza i-a sugerat una asemanatoare in Cartea Oltului), de alegerea savanta si de referinta la antichitate.